Dar unde? Încotro te îndrepți când totul fuge? fără nici un punct, fără unghiuri sau o formă oarecare, doar un cerc...
Un cerc închis care te sufocă, care întunecă totul și distruge...
Distruge orice certitudine și timpul...
Timpul e încă acolo, îi simți acele în jurul gâtului și strânge...
Strânge orice urmă de zâmbet și o îngroapă în lacrimi în aceeași groapă săpată de
indiferență și orgoliu.
Limită? Nu. Nu când sunt promisiuni. Simțul etic e neatins. Și e numaidecât necesar
ca șirul să se termine unde a început . Dar poate nu...
No comments:
Post a Comment