Era octombrie,
Așteptam trenul, când fără voie
M-a lovit în plin.
Sufletul mi-e țăndări
Inima sângeră venin.
Oglinda-i spartă de mult de multe semne de-ntrebare,
Odihnă? 3-4 ore pe noapte, dar nu fără răbdare
Migrene.. cât să le-neci în mare.
Pozele, dulce venin,
Amintiri tot vin
Un chin.
Cafeaua dulce o beau singur acum și e amară,
A trecut mult de atunci da' încă aștept s-apară,
Speranța moare ultima, înainte te omoară.
De atunci..
Adorm târziu și mă trezesc devreme
Sunetul salvării îmi provoacă migrene
De atunci..
Nu-mi mai plac basme, mă tem de sirene..
Ma intreb oare ce fel de motive ascunse ar gasi profa de romana daca poezia asta ar fi in manual :D; sigur trebuie sa zica de "trecerea timpului implacabila si ireversibila".
ReplyDelete