Fug

-Îți plac desenele animate ?
-Da.
-Ai văzut RoadRunner ?
-Sigur.
Mă simt ca Wild Coyote. Alerg de când mă știu, de fapt, nici nu mai știu... Am alergat kilometri întregi fără întrerupere și încep să obosesc. Am trecut peste tot felul de obstacole, gropi, bălți de ulei și prin tuneluri pictate pe stânci. Am trecut prin toate pentru că eram sigur că toate astea duc undeva, că am să pun mâna pe nenorocitul ăla de struț. Am alergat tot timpul ăsta fără să pun la îndoială nimic, dar încep să obosesc. Cu toate astea nu pot să mă opresc. Nici nu știu dacă aș vrea, dacă trebuie, nu știu dacă pot... Alerg din inerție. Din când în când întâlnesc în drum aceleași obstacole, aceleași capcane ridicole. Mi-a luat ceva timp, dar m-am prins în cele din urmă, ăștia de la ACME mă trag în țeapă. Niciunul din produsele lor nu-mi folosesc defapt, nu fac decât să-mi pierd timpul. Nu, eu alerg, fug.
Din când în când dau de prăpăstii pe care știu că le pot sări, aș putea ajunge pe partea cealaltă fără probleme și totuși ceva mă reține. Oi fi Wild Coyote în povestea asta dar legile fizicii nu-s maleabile ca în desene în lumea mea. Nu e ca și cum aș putea rămâne în aer cu o pancartă pe care să scrie mare cu litere roșii "SUCKER !" sau "HELP !". Să cad și mai apoi să mă dezlipesc de jos și să-mi văd de treabă. Dar eu știu că pot ajunge pe partea cealaltă, nu știu însă de ce nu o fac. Să-mi fie frică ? Mă tem sau poate nu. Cert e că am rămas aici și e mult până jos. Toate celelalte obstacole nu-mi ridică dificultăți, le pot ocoli ușor dar prăpastia e mare. Am rămas aici alergând în loc.
Fug, fug, fug, fug !

"BIP ! BIP ! "

Căcat ! Iar mi-a scăpat !

Inventar

Un pumn de secunde, un sac, un depozit întreg și tot nu îmi ajung.

Am amintiri să-mi umple nopțile. Le-am pus pe undeva pe aici.. Cred că-s în dulap pe ultimul raft, dar nu-mi amintesc unde e cheia. De ce le-oi fi închis? Am pixul și topul ăsta de hârtie. Am praf pe gene, și cerneală pe degete, o mie de gânduri cu minte proprie care nu se reduc și adunate dau fix zero. Am un tabel cu tot felul de semne H, Li, Na, K, Rb, Cs, Fr, No Ns En Se, mie îmi place Chimie, nu chimia dar nu e ca și cum aș fi jucat la zaruri. Până acum pluteam în siguranță în barcă, fără undiță, că nu alerg după nori că Iona și nu cred în noroc, deci nu-mi vorbi de umbre. Pluteam în barcă, da-ncepe să ia apă acum și eu nu știu să înot. Trebuie să iau BACul și ăștia închid la trei.

Am un bilet de tren și nectarine, dar trenul întârzie și nu știu dacă să mai stau, sau să plec. Mi-au spus să aștept.
Am răbdare, o durere de cap și astea nu merg împreună. Uite: "Am durere și o răbdare de cap" sau "Am cap si o durere de răbdare". Și chiar dacă mergeau, n-ai nici o garanție că-i mixul cel mai bun. Am întrebări da-s prost interpretate și am cele mai bune intenții că nu e ca și cum ar putea fi la mâna a doua. Am speranțe dar nu am pesticid pentru buruieni de genu'.
Am o sticlă de vin, două pahare și nemernicul ăsta din oglindă mă îmbie să ciocnim. Da, zic nemernic deși oglinda te arată exact pe dos.

5627(Pauză)

5627 nu mai circulă. Locomotiva s-a defectat și a fost scoasă din circulație. Acum stă pe linia moartă alături de celelalte, cu geamurile sparte pe ambele părți de indiferență, neputință și durere.
Au colorat-o cu sprayuri amatorii de pictură urbană în speranța că poate vor îngropa trecutul, eșec. 5627 nu ruginește, rămâne intactă ca o amintire vie, indiferent câte ploi de timp or să cadă peste Ea. Și zace acolo... și în jurul ei timpul curge parcă mai greu.. Calea ferată care lega două suflete a fost inundată în lacrimi, iar șinele au fost furate de țigani lacomi cu breton pe o parte și vândute mai apoi pe nimic, nu se știe unde.
Locomotiva ar putea fi reparată dar cei doi mecanici care se ocupau de asta nu-și mai vorbesc. Iar sina se poate reconstrui dar pe traseu au crescut spini de orgoliu care cresc indiferent de câte ori sunt smulși.
5627 nu mai circulă.. dar își va relua traseul atunci când mecanicii își vor aminti unul altuia numerele de telefon și pe traseu vor fi aruncate semințe de răbdare și înțelegere care vor sufoca spinii, dar până atunci...

Crăciun în frig

A venit IARNA, IAR N-Au primit căldură,
Ninge, e frig peste măsură
La ei nu e Crăciun, nu au nici pom măcar
Rata la bancă-i încercuită, cu roșu, pe 20 în calendar.
Tatăl n-ajută, toarnă toți banii în pahar,
Se-ntoarce seara acasă cu mâna goală după o zi la bar.
Mama-i bolnavă și sub aspectu-i ftizic
Durerea și grija zilei de mâine o macină fizic.
Au un copil răcit și nu-s bani de pastile
A renunțat la școală deși învăța bine.
Dar când necazuri și nevoi vin toate năvală
Rugăciuni la cer o să-i scoată din iarnă.

Accident

Era octombrie,
Așteptam trenul, când fără voie
M-a lovit în plin.
Sufletul mi-e țăndări
Inima sângeră venin.
Oglinda-i spartă de mult de multe semne de-ntrebare,
Odihnă? 3-4 ore pe noapte, dar nu fără răbdare
Migrene.. cât să le-neci în mare.

Pozele, dulce venin,
Amintiri tot vin
Un chin.
Cafeaua dulce o beau singur acum și e amară,
A trecut mult de atunci da' încă aștept s-apară,
Speranța moare ultima, înainte te omoară.

De atunci..
Adorm târziu și mă trezesc devreme
Sunetul salvării îmi provoacă migrene
De atunci..
Nu-mi mai plac basme, mă tem de sirene..

Spune-mi c-o să fie bine

Și inima îi moare câte un pic în fiecare zi, e în moarte clinică în fiecare sfârșit de săptămâna. Incertitudinea și indiferența îi storc toată viața strop cu strop, până la ultimul. I-au șters zâmbetul de pe buze și lumina din ochi, obrazul îi e palid acum și îi reliefează oasele feței pe măsură ce timpul trece fără a schimbă însă nimic. ÎI văd chipul în fiecare zi, la fereastră. Stă acolo ore întregi și privește în gol. Mulți spun că i se citește tristețe în ochi, dar nu, ochii-i reflectă sufletul celorlalți. Eu nu văd nimic.. nimic înafară de oboseală și asta mă sperie..

E septembrie, vineri, ora 4 AM. Nu doarme, inima îi bate din ce în ce mai repede și în final.. se oprește. Nimic deosebit, se întâmplă tot timpul. Curios e că, nu după mult timp inima începe să-i bată din nou. Încet, dar bate. Nimeni nu știe cum sau de ce.
Cert e că în următoarea vineri.. sau poate sâmbătă..


Spune-mi c-o să fie bine.

Nu te aud

-Nu asa bai ! Ce faci? Spunemi ca glumesti. Chiar nuti pasa? Vrei sa ramai singur, dat la o parte? Ultimul ratat ! Uitate in jur. Am mai vazut ratati, dar niciunul ca tine, zau. Te crezi mai important daca scri cu liniute la mijlocul cuvintelor si pui cati de i trebuie la sfarsitul altora ? Pentru ce ? Stii ce e interesant? sa scrii cu y, inlocuieste literele cu altele, toata lumea o face, ai atatea semne pe tastatura, folosestele. Fii ca si ceilalti, nu iesi in evidenta, nu asa !
Ce muzica asculti? Rap ? Esti jalnic ba ! Poti sa dansezi pe rap? Tu cum te distrezi? Mergi in club vezi ce se ascutla, lasa cartile, iti strica vederea, nici o fata nu se uita la un tocilar cu ochelari. Si cei cu hainele astea? Nai nici o culoare, iati un tricou roz, cu sclipici, asta se poarta, mulat. Mergi la sala fa patratele sa se vada. Eu nu stiu, tu nu te uiti in jur? Esti aproape chel, de ce teai tunde asa? N-o sa se uite niciuna la tine.
De ce taci? Zi ceva idiotule ! Si ea? O iubesti, asa-i? E clar.. nu te ajuta capu'. Prietene, esti dus. N-ai cum.. cum sa iubesti? Sa-i spui ei asta e una, dar sa simti.. ? Ii spui ei ca sa ajungi unde trebuie, intelegi? Si o data consumata treaba, nu mai are rost sa perzi timpul. Treci la urmatoarea, poti sa le spui ce vrajeli vrei da' nu te pacali singur. Ea o sa plece oricum, dar nu te intereseaza, nu trebuie sa-ti pese, pricepi. Pff, iubeste auzi.. Nu fi idiot.
De ce incerci sa fii altfel, integreazate!

- Ai terminat? Nu răspunde, nu contează. Got to go !

(Greșelile gramticale sunt complet intenționate.)

InCerti2dini

Culori? Nu, griul nu e culoare. Totul e gri și pustiu.

Aproape pustiu, sunt păsări dar aripa stângă e frântă.
Cu ea frânge "transperanțe" și tot cu ea le reîntregeste ca mai apoi să le frângă din nou.

- Ce-ți face inima?
- Inima? Rezistă, Inimaginabil. Spune-mi, de câte ori poți să apeși reset fără ca butonul să se strice?
- Nu știu.
- Nu. Nu știu e inacceptabil, am înțeles asta acum, nu există. Nu există nici în stânga și nici în dreapta, asta dacă vrei să mergi înainte. Altfel.. stai pe loc. Niciodată în spate, niciodată... În spate poți doar privi, atât.

inCertitudini

Dar unde? Încotro te îndrepți când totul fuge? fără nici un punct, fără unghiuri sau o formă oarecare, doar un cerc...

Un cerc închis care te sufocă, care întunecă totul și distruge...

Distruge orice certitudine și timpul...





Timpul e încă acolo, îi simți acele în jurul gâtului și strânge...
Strânge orice urmă de zâmbet și o îngroapă în lacrimi în aceeași groapă săpată de

indiferență și orgoliu.

Limită? Nu. Nu când sunt promisiuni. Simțul etic e neatins. Și e numaidecât necesar

ca șirul să se termine unde a început . Dar poate nu...

Pe strada

Eram pe stradă, mergeam acasă și printre tot felul de oameni îl văd, are o șapcă trasă pe ochi și o glugă pe cap. Se uită mereu în spate de parcă ar fi gata să fugă oricând. Mă vede, se uită prudent în stânga și în dreapta, l-am ghicit, comportament clasic de drug dealer, dar cu siguranta nu arata ca unul. Ajung lângă el și-mi spune pe un ton șoptit dar ferm: "Un breloc ?"

2 AM

Ghhh ! I woke up, I found myself in here again
Quick, I need a piece of paper, and a pen
I got this idea that I don't want to lose again
Collecting words, arrange them in chapters, that's what I do
Glue them together, reuse them, creating a new new
I brake it and than I glue the parts, again and again, forever
It's like a puzzle, it solves itself every single time
But rearranges differently every single rhyme,
Each time
I put words in line, rhyme after rhyme
(Ah fuck, what does this rhyme with)
Don't stop, keep trying !
You got to keep the words coming !
Don't stop, keep writing, keep writing..
It's hard but don't you ever give up !
You keep writing and writing..., ok now, STOP.

Regrete

Regret un gest, regret o vorba spusa, un lucru facut,
Regret ca nimic nu e asa cum am planuit, ca nu am avut curaj, ca nu am vrut,
Ca nu am simtit,
N-am stiut, n-am putut
Ca nu stiu, ca nu vreau,
Sa ascult,
Regret o zi pierduta, o amintire, un gand regret ca plang,
Regret ca tu nu stii, nu ti-am spus, ca am plecat razand
Regret ca nu stii ca nu vrei sa-ntelegi, ca sunt doar vorbe in vant, regret? Nu, nu regret nimic.

A - Z

Aluzii amintiri amandoua atunci amestecate
Butelii banale bubuie banalitate
Creaza cretini, cretinitate, cretinitati
Distrugeri date de dezastre distrug divinitati
Euforie extaz emana elasticitate
Figuri false fura faptuind fatalitate
Greseli gramada gatuie gandul, gandul gafaie
Himere hohote hiperbole hranesc hartie
Inimi insolubile induc imaginatii imobilizate
Justitia justifica jocuri josnice jucate
Kaufland kóvar kriptón knockout kandia
Lideri liberi laolalta lezeaza libertatea
Minciuni mari musamalizeaza moarte
Nervi necinste nebuni naivitate
Ocolim oameni onesti, ofensam orice opus onorii
Prostia prinde putere prin pactul propus pierzarii
Razboinic rau rade rabdare
Suflul sulfuric stinge, sufoca soare
Srapnele slefuiesc socand satre sovaitoare
Traim tot timpul tragicomic, teroare timpurie
Tandari tintite tasnesc tintuind tarmuire
Ucigasi umili uitati ucid uimire
Veni vedi vici verde venin vin vajaind valea
Zambete-n zale, zori zidite zoresc zarea

Keri feat. Butch - Valea Tatilor

Intreaba-ma orice

Mi-am facut cont pe un site formspring Ma puteti intreba orice sub anonimat. O sa incerc sa raspund la toate :P

Misery

Misery


He wakes up every morning with the sad face
The happy days are long gone there's no trace
Of them.He's afraid of people he's afraid of all
Since his father died he barely trusts anyone at all
He's alone now, working on his farm
Thinking eyeryone around wants to do him harm
He can't think of a good thing everything's bad
But still, he has faith, puts nothing above God.
Everything seem's an ilusion, there's nothing to gain
The only thing that's real is pain.
Slowly trough the window the night slips in
Another day is over but feels like it never begin


(More soon.)

A day in the Internet

Created by Online Education

How to kill someone an get away with it

Maybe these 12 facts would help:

1. Drive By!! (in the night, in a black car)
2. Poison someones drink (at their house)
3. Set Explosions (use a timer, no triggers) while the person's inside
4. Don't leave anything behind: guns, clothes, etc.
5. Hire a expert Hitman...an Asian expert hitman :)
6. Do it...ON A BOAT! In the Sea, surrounded by Sharks
7. Use a silencer, and make sure nobody's around except you and the victim.
8. When lying about where you were at the time, think of a recent time when you experienced something amazing (with your father, mother, family member, friends), then stick to that and say something about it, even though you really didn't and you were at someplace other than the one you want to believe. Confusing?? It's another great lie you need to think about and practice!
9. Make a fake I.D. (Will ether Hawaii, Alaska, or Purto Rico as a background)and use an Alias.
10. When you see a Tug Boat, drive that motherfucker into the river and catch a ride on it's tires sticking out from the sides (Saw that in Shooter by the way).
11. Make sure you have someone driving a Van (with the door open), if you want to make a clean Getaway.
12. Hire a damn good Lawyer.

Remember...you didn't get this from me. Ca-peesh?

FreeRun

Parkour Poetry


I walk on the Red Carpet of the Universe
To Converse between time and space,
Looking for a place to be free, a place that I see, what separates you from me.

I overcome my fears, facing them head on,
against every challenge I try to stay strong,

Sprinting I leap, hit the wall as I flow,
Then vault forwards to the ground below,
Leaping from rail to rail, the presents irrelevant,
So my eyes focus on the future, and determine the environment.

I hit the path with graceful pace,
beast the rail sweat dripping from my face.
I hit the bollard, and fly through the air,
an explosion of movement, wind streaming through my hair.

My surroundings are a blur, so my senses must sharpen,
I tunnel my vision, everything else begins to darken.
As I hit the landing, my feet must compensate,
Weight distributions instinctive, theres no need to hesitate.

My breathes are deep, and my heart pumps fast,
Flushing my body with blood and oxygen to last.
My muscles contract as they take the strain,
Bounding over walls, this is how I train.

To become Agile, Flexible, Fast and Strong,
Worthy of the 3RUN family, for which I belong.

While the average guy lives an elaborate lie,
The fear in my eyes will never fortify.
The adrenaline in my bloodstream is evident,
And all my other feelings are rendered irrelevant.

As I make my next movement of which Ive planned in advance
I mime the precision leaving nothing to chance

Tepid and unwavering my balance commands me
A hero of stature as Im expressing to be

Something and someone much more than the norm
Im a cannon exploding the eye of the storm

Stained walls appear hear where others marks have been made
A map of movement like an atlas has now been outlaid
I can use these footprints to inspire me to improve
To spur me on, on my quest to move.
Its a sign that I too belong to this place
After all Ive left marks you can still see my trace.

My face contorts as I brace to leap,
energy flows through my body from my head to my feet.
I drive my body off of the wall,
and float for that moment, time seems to stall.

Coming back to my senses, my feet meet the ground,
I tuck to a roll barely making a sound.
I round a corner, coming out in a stride,
Forcing myself on, leaping with pride.

I wanna stop just for a second, say it straight from the heart,
Life is a lesson, from the day you are born to the day we depart.
Family is the most important thing, so hold them near,
Life is too short to live it in fear.

Be positive, helpful, kind and curtious,
Stress is of the devil, stay calm, never furious.
Such things arent important, they cannot impress,
How many people you bless, is how you truly measure success.

My skin may tare and the flesh may be seen
But the adrenaline pumps strong and my muscles stay keen
Fibres explode with every contraction
This is my life, the fatal attraction

No questioning the universe, this is just part of my plot,
And as George Bernard Shaw said:
You see things and say why? But dream things that never were and say why not?
Afterall, Pain is temporary, Quitting is forever.
Lance Armstrong told me this, As far as Im concerned Never say Never

My training is my life, it is my catlyst,
Its why I work hard and tend to persist.

I hit the wall where graffiti enthrals the once bare
Like it I hit it with intensive art flair
The art of the movement as prominent as the wall
Started out the same as nothing at all
It strange how such beauty could not once be there
I feel blessed in myself that I have something too share

I carve my own path like huskies in the snow
Leading a track for others to follow
Although the path I lead may not just be mine
I encourage others to find there own in due time.

Nu, versurile nu-mi apartin